Viziunea mea:
Sunt Oana, psihoterapeutul care se lasă călăuzit în meseria pe care o practică, de trei aspecte: viața este mult mai frumoasă și plină de sens decât ne-o putem imagina, fiecare om este înzestrat cu daruri și resurse extraordinare, iar tot ce avem este clipa prezentă pe care o putem trăi la modul automat sau deplin conștienți de ea.
Certificări, cursuri:
- Absolventă a facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Univ. „Al. I. Cuza”- Iași);
- Master în ”Psihologie educațională și consiliere” și ”Evaluare Clinică, Consiliere și Psihoterapie de Cuplu și Familie (Univ. „Al. I. Cuza”-Iași);
- Formare profesională în Psihoterapie sistemică de familie și cuplu (Human Center, Iași)
- Atestată de către Colegiul Psihologilor din România ca psihoterapeut cu drept de liberă practică (specialitate: terapie sistemică de cuplu și familie).
Experiență de peste 10 ani ca psiholog în diverse domenii: pedagog de recuperare pentru persoane cu autism și sindromul Down, psihopedagog, organizator și coordonator de activități privind dezvoltarea inteligenței emoționale la copii și la persoane adulte, psihoterapeut.
Povestea mea:
Am traversat perioada copilăriei dar și adolescenței scriind aproape zilnic în jurnale. Am avut de mic copil o fire introspectivă și introvertă. Mi-am căutat răspunsuri și soluții la dilemele cu care mă confruntam în liniștea camerei mele, a foilor albe pe care le umpleam cu toate trăirile, gândurile, emoțiile și dorințele care se înfiripau în inima și mintea mea. Pot spune că această intuiție, de a mă conecta cu mine prin scris, a fost cea care m-a ajutat să fac fața cel mai bine diverselor dificultăți pe care le întâmpinam. Pe atunci nu mă învățase nimeni că scrierea în jurnal poate fi o modalitate de eliberare, cunoaștere, liniștire. Pentru mine era doar
un mod în care mă simțeam în siguranță, înțeleasă și acceptată.
Multă vreme nu am știut care îmi estea calea, pe ce traseu să merg astfel încât să mă simt împlinită și să fac tot ceea ce pot eu mai bine. Oamenii din jurul meu îmi prezentau direcții cu care nu rezonam dar pe care din teamă și neîncredere am ajuns să le urmez. Însă nu am făcut decât să mă închid singură într-o „cușcă” strâmtă unde nu puteam să-mi explorez părțile din mine care aveau potențial și care puteau străluci. Am ales atunci să-mi ascult propria voce, să urmez psihologia și să văd ce căi îmi deschide acest domeniu care promitea că se ocupă și de nevoile sufletești ale omului.
Însă nici cu acest traseu nu mi-a fost ușor. Idealizarea imaginii de psiholog nu se asemăna prea mult cu cele pe care le traversam eu pe băncile facultății, întrucât mi-au luat câțiva ani să-mi găsesc calea și să mă stabilesc pe un drum care să mă bucure pe deplin.
La marginea unor întrebări fără răspuns, a unor dureri sufletești care nu-și găseau vindecarea, s-au ivit în calea mea oportunități de a mă cunoaște și de mă dezvolta mai mult decât reușisem eu până atunci. Pas cu pas, fără să știu, am început să mă las ghidată de oamenii care mă formau, nu atât ca om care se dezvoltă pe el însuși, cât mai ales, ca om care poate deveni la rândul lui terapeut.
Acum știu că toate urcușurile și coborâșurile din viața mea, au avut mult sens, mai ales pentru că mi-au dezvoltat empatia, compasiunea, înțelegerea și acceptarea de sine. Nu aș fi fost omul, psihoterapeutul de astăzi, dacă nu m-aș fi confruntat cu toate obstacolele și potincnirile de pe traseul meu. Și probabil, m-aș fi lipsit de bucuria de a însoți oamenii pe cale, dacă la rândul meu, nu m-aș fi ridicat de atâtea ori din situații în care credeam că nu mai există soluții de ieșire.
Sunt entuziastă și profund recunoscătoare pentru faptul că ceea ce fac nu presupune stresul obișnuit al unui loc de muncă și nici dorința de a termina mai repede orele de lucru. Ci doar bucuria că sunt aproape de oamenii care îmi oferă șansa de participa la evoluția și la împlinirea lor.
În ce cred, ce este important pentru mine?
Cred în onestitate, asumare, iertare și puterea pe care o aduc vulnerabliziarea și acceptarea de sine. Valorizez mult relația cu familia și cu prietenii, cu Dumnezeu, experiențele prin care mă descopăr și mă construiesc, puterea scrisului și a recunoștinței, natura și frumosul care mă înconjoară.
Nu cred în vindecări magice, în faptul că negarea realității ne ajută să avem o viață mai bună și nici în lipsa asumării și a responsabilizării față de propria stare de bine.
Nu pot trăi fără îmbrățișări și zâmbete, fără iubirea celor dragi, fără culorile și sunetele din natură, fără fructele dulci-acrișoare și colindele de Crăciun.
- mă odihnesc în ambientul unei muzici liniștitoare, 100%
- înmiresmez casa cu mirosuri de prăjituri, 100%
- mă plimb prin păduri și parcuri, 100%
- mă înfofolesc în pături călduroase alături de mult ceai și lecturi inspiraționale. 100%
- Gestionarea emoțiilor , credințe limitative, tipare de comportament dăunătoare 100%
- Îndoiala de sine, devalorizare, iertare 100%
- Dificultăți în relația de cuplu sau familiale 100%
